Avem timp

"Avem timp pentru toate. 

Să dormim, să alergăm în dreapta și-n stânga, 
Să regretăm c-am greșit și să greșim din nou, 
Sa-i judecam pe alții și să ne absolvim pe noi înșine, 
Avem timp să citim și să scriem, să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris, 
Avem timp să facem proiecte și să nu le respectăm, 
Avem timp să ne facem iluzii și să răscolim prin cenușa lor mai tarziu. 
Avem timp pentru ambiții și boli, 
Să învinovățim destinul și amănuntele, 
Avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare, 
Avem timp să ne-alungăm întrebările, să amânăm răspunsurile, 
Avem timp să sfărâmăm un vis și să-l reînventăm, 
Avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem, 
Avem timp să primim lecții și să le uităm dupa-aceea, 
Avem timp să primim daruri și să nu le-nțelegem. 
Avem timp pentru toate. 
Nu e timp doar pentru puțină tandrețe. 
Când să facem și asta - murim. 
Am învățat unele lucruri în viață pe care vi le împărtășesc și vouă! ! 
Am învățat că nu poți face pe cineva să te iubească 
Tot ce poți face este să fii o persoană iubită. 
Restul ... depinde de ceilalți. 
Am învățat că oricât mi-ar păsa mie 
Altora s-ar putea să nu le pese. 
Am învățat că durează ani să câștigi încredere 
Și că doar în câteva secunde poți să o pierzi.
Am învățat că nu contează Ce ai în viață 
Ci pe cine ai. 
Am învățat că te descurci și ți-e de folos farmecul cca. 15 minute 
După aceea, însă, ar fi bine să știi ceva. 
Am învățat că nu trebuie să te compari cu ceea ce pot alții mai bine să facă 
Ci cu ceea ce poți tu să faci.
Am învățat că nu contează ce li se întâmplă oamenilor 
Ci contează ceea ce pot eu să fac pentru a rezolva.
Am învățat că oricum ai tăia orice lucru are două fețe. 
Am învățat că trebuie să te desparți de cei dragi cu cuvinte calde 
S-ar putea să fie ultima oară când ii vezi. 
Am învățat că poți continua încă mult timp după ce ai spus că nu mai poți.
Am învățat că EROI sunt cei care fac ce trebuie, când trebuie indiferent de consecințe. 
Am învățat că sunt oameni care te iubesc dar nu știu s-o arate. 
Am învățat că atunci când sunt supărat am dreptul să fiu supărat, dar nu am dreptul să fiu și rău. 
Am învățat că prietenia adevărată continuă să existe chiar și la distanță 
Iar asta este valabil și pentru iubirea adevărată. 
Am învățat că, dacă cineva nu te iubește cum ai vrea tu 
Nu înseamnă că nu te iubește din tot sufletul. 
Am învățat că indiferent cât de bun iți este un prieten 
Oricum te va răni din când în când, iar tu trebuie să-l ierți pentru asta. 
Am învățat că nu este întotdeauna de ajuns să fii iertat de alții cateodată trebuie să înveți să te ierți pe tine însuți. 
Am învățat că indiferent cât de mult suferi, 
Lumea nu se va opri în loc pentru durerea ta. 
Am învățat că trecutul și circumstanțele ți-ar putea influența personalitatea, dar că TU ești responsabil pentru ceea ce devii. 
Am învățat că, dacă doi oameni se ceartă, nu înseamnă că nu se iubesc 
Și nici faptul că nu se ceartă nu dovedește că se iubesc. 
Am învățat că uneori trebuie să pui persoana pe primul loc și nu faptele sale. 
Am învățat că doi oameni pot privi același lucru și pot vedea ceva total diferit. 
Am învățat că indiferent de consecințe cei care sunt cinstiți cu ei înșiși ajung mai departe în viață. 
Am învățat că viața îți poate fi schimbată în câteva ore de către oameni care nici nu te cunosc. 
Am învățat că și atunci când crezi că nu mai ai nimic de dat când te strigă un prieten vei găsi puterea de a-l ajuta. 
Am învățat ca scrisul ca și vorbitul poate liniști durerile sufletești. 
Am învățat că oamenii la care ții cel mai mult îți sunt luați prea repede ... 
Am învățat că este prea greu să-ți dai seama unde să tragi linie între a fi amabil, a nu răni oamenii și a-ți susține părerile. 
Am învățat să iubesc 
ca să pot să fiu iubït."

Octavian Paler

Tu ești proiectul cerurilor. Descoperă-ți vocația!

   Dumnezeu a făcut o singură versiune de-a ta. El te-a construit într-un mod unic pentru o slujbă unică. El ți-a încredințat o sarcină unică în acest proiect. 

Destul cu această autodepreciere: "Nu pot să fac nimic” și destul cu opusul său arogant: "Trebuie să fac totul”.
Nu, nu trebuie! Nu ești soluția lui Dumnezeu pentru societate, ci ești o soluție în societate.

   Nu te îngrijora cu privire la îndemânările pe care nu le ai. Nu râvni la abilitațile pe care le au alții. Arată-L pe Dumnezeu prin unicitatea ta. Concentrează-te asupra a ceea ce ești și asupra a ceea ce ai.  Nu vă comparați cu alții! Dumnezeu nu te-a chemat niciodată să fii altceva decat tu insuți. Însă, El te cheama să fii cel mai bun „tu” care ai putea să fii. Munca ta contează în ochii Lui. Iar munca ta contează și pentru societate, avem nevoie de tine! Poți face ceva cum nimeni altul nu poate face.

    El nu te modelează în grabă. Nu ți-a înmânat bagajul bunicului, bunicii sau viața matușii, ci te-a „împachetat” în mod personal și deliberat. Nu poți fi eroul tău sau părintele tău, poți să le imiți stilul de viață, însă nu poți fii ei. Nu poți fii decât tu însuți. Nimeni din lume nu deține combinația ta de abilități. Ești singurul exemplar de „tu” pe care l-a folosit El. Dumnezeu te-a făcut și apoi a spart matrița.

    A face cel mai mult ceea ce faci cel mai bine, in așa maniera încat cineva să te plătească pentru asta, ei bine asta înseamnă să-ți descoperi vocația.

    Când vine momentul să fii tu, spune-ți repricile cu încredere pentru că doar tu ai fost chemat pentru acest rol.  Singura greșeala este aceea de a nu risca să faci vreuna.
Mergi pe cracă... El nu va îngădui să cazi.

    Devoțional de: Max Lucado

Comentarii

Noe – un sfânt după care Dumnezeu închide ușa

Urcaseră în corabie ultimele animale, fiecare așezându-se la locul pregătit mai dinainte. Urmară copiii, soția și bătrânul Noe. O ultimă privire, un ultim gest de adio spre o priveliște ce în curând va fi inundată de ape. Apoi, întrebători, se gândeau cum ar fi putut închide ușa mai bine, încât să fie siguri că nici un strop de apă nu va intra înlăuntru.

Dar, deodată, ușa se închise pe dinafară. Cineva coborâse din cer pentru a face un gest extraordinar. Și, din acea zi, copiii nu și-au întrebat tatăl niciodată dacă e închisă bine ușa… Pentru că știau de Cine a fost închisă.

În primul rând, Dumnezeu închide ușa după oamenii care umblă cu El.

Geneza 6:9 "Iată care sunt urmaşii lui Noe. Noe era un om neprihănit şi fără pată între cei din vremea lui: Noe umbla cu Dumnezeu."

Însă înainte să ai pretenția că umbli cu Dumnezeu trebuie să fii neprihănit. Dumnezeu nu umblă cu oricine. Eu pot zice că “umblu cu El” dar El poate zice aceasta despre mine?

Când Dumnezeu umblă cu tine, el are access și la dulapul tău cu haine, și la biblioteca ta, și la bucatarie, și în camera copiilor. Ar asculta muzica ce o asculți tu? Dacă ar fi să participe la masă, ar intra in discuție la subiectele tale preferate?

În al doilea rând, Dumnezeu închide ușa la o corabie făcută după instrucțiunile lui.

Geneza 7:5 "Noe a făcut tot ce-i poruncise Domnul."

Noi trăim o pocăință umbrită de o impresie greșita: că Dumnezeul pe care-l slujim nu e atent la detalii. Sub sintagma că “Dumnezeu se uita doar la inimă”, ne permitem anumite lucruri mărunte crezând că Dumnezeu e bun și iartă. Uităm însă că pentru Dumnezeu contează câți coți are corabia, dacă ușa si fereastra sunt puse la locurile precizate de El, daca smoala e prezentă și afară, nu doar înlauntru, și multe altele. M-am întrebat dacă Dumnezeu ar mai fi închis ușa dacă doar unu din aceste detalii ar fi lipsit…

Corabia poate fi pocaința ce o trăiești in fiecare zi. Dacă nu o traim cu dorința de a împlini Biblia ÎN TOATE, să nu ne așteptăm ca Dumnezeu să închidă ușa după noi…

În al treilea rând, Dumnezeu închide ușa pentru a-I separa pe sfinți de păcătoși o dată pentru totdeauna.

Dacă Noe ar fi trăit o viață duplicitară, probabil rasa umană nu ar mai fi existat. Însă a fost un sfânt și Dumnezeu l-a separat într-o zi de cei care au avut ca și evanghelizare bătaia ciocanelor în cuiele ce-au prins scândurile corabiei împreună, dar care nu s-au pocăit.

Astăzi trăim în lume dar nu avem voie să trăim ca lumea. E adevarat, noi avem o înclinație în a amesteca lucrurile, Dumnezeu însă, le are foarte clar separate.

Într-o zi, se va striga catalogul din cer de catre Marele Profesor. Dacă nu-ți vei auzi numele la litera ta, nu-I vei putea spune că a greșit. Acel strigăt va face separarea pentru totdeauna a sfinților de păcătoși. Însă nu uita: dacă azi, în viața ta de zi cu zi nu se vede o separare clară de lume și obiceiurile ei, nu te aștepta ca Dumnezeu să te separe în acea zi.

Cred ca e vremea să facem o analiză atentă a umblării noastre cu Dumnezeu. Spunea poetul atat de frumos:

Cu Dumnezeu în fiecare zi

Așa umbla în vremea lui și Noe

Și toți râdeau de el atunci în voie;

Dar n-au rămas sub primul curcubeu

Decât cei ce umblau cu Dumnezeu,

Iar indemnul meu, pentru sfintii după care Dumnezeu va închide ușa într-o zi (ca și în pilda celor zece fecioare), este:

Cu Dumnezeu în fiecare zi

Să fim și noi în lumea de țărână,

La pieptul Lui, să fim cu El de mână;
Și într-o zi umblând așa mereu,

Ne vom trezi în cer cu Dumnezeu…

Sursa: ResurseCrestine

Tu ce faci cu ce ți-a mai rămas ?

Salutare dragilor !
..A trecut ceva vreme de când n-am mai scris aici despre mine și despre ceea ce se întămplă cu mine.
Astăzi, am participat la serviciul de înmormântare al unui frate din biserica în care Domnul ne-a așezat să-L slujim, mai exact biserica din Satu Nou, Bacău.

Printre multe alte cadre, n-am putut să nu-l surprind pe tatăl decedatului. (domnul din imagine)
Am rămas surprins de un lucru cu privire la el. Faptul cum se raporta el la această pierdere a copilului său. El a luat despărțirea, ca fiind una temporară. El n-a putut să-și ia adio de la copilul său, pentru că știa că-l va revedea. Și drept vorbind avea dreptate, cei care au adormit în Domnul așteaptă învierea. Ei așteaptă revederea,  și trăiesc cu această speranță !!

Ce vreau să vă zic dragilor este că nimeni nu știe cât mai are de trăit pe acest pământ, singurul care știe este Dumnezeu. Important este ce faci cu ce ți-a rămas ? Poate mai ai 20 de ani de trăit, poate 50 sau poate doar un an, nu știi cât vei mai fi pe acest Pământ. Rămâne această provocare : Ce faci cu ce ți-a mai rămas ?
Alegi să-i dăruiești lui Dumnezeu sau alegi să trăiești pentru tine ?

Dacă vrei să ai parte de viață veșnică în cer, alege să-i dăruiești lui Dummnezeu ce ți-a rămas !

Oare lași ceva în urmă ?

Mă uit din nou în spate și nu am cum să nu observ,
În urma mea sunt multe urme, și oare.. câte sunt și unde merg ?

Te văd din nou mergând pe mare..

Te văd din nou mergând pe mare,
Îți văd iar chipul Tău preasfânt..
E iar stărnită marea, Doamne
Și valurile vin spumegând..

Întuneric

Târzie noapte iară,
'Ntuneric peste tot !
Aștepți să vină ziua să te trezești din somn..

Aștepți cu nerăbdare
Să treacă negrul crunt.
Așteți să vină ziua, să nu fii la pământ..

Tu stai în întuneric
Și parcă-i tot mai greu
Să vezi cum vine ziua și în culcușul tău..

Târzie noapte iară,
Iar negrul e mai greu,
Nici-o lumină-n zare, doar negru vezi mereu..

Aștepți să vezi lumina
Dar nu o poți găsi.
Căci ziua e departe, iar cerul nu-i senin..

Te prbusești în tină
Dorind din răsputeri,
Să fie iar lumină, iar tu să nu mai pieri !

O singură lumină
Te poate ridica
E doar Isus Hristosul și strălucirea Sa

Amin !

"..Simplicity is the ultimate sophistication.” - Leonardo da Vinci

Nevoia de “Ane” și “Samueli”

Trăim vremuri în care vrem Samueli ca răspuns la rugăciune, dar ne rugăm puțin și fără lacrimi. Nu mai luăm hotărâri înaintea Domnului pentru că hotărârile adevărate costă. Nu ne mai vărsăm sufletul înaintea Lui ca nu cumva Eli din adunare să ne judece greșit. Nu prea mai avem fețe schimbate când ne ridicăm de pe genunchi pentru că am stat acolo poate de formă, uneori.

Avem prea puține Ane în adunări. Și pe cele pe care le avem le judecăm că prea zic “Amin” sau “Aleluia”. Că prea plâng la rugăciune și că prea se roagă cu foc. Că prea își doresc Samueli pe care să îi inchine Domnului. Uităm ca Penina nu a dus nici un Samuel la Templu, ci doar Ana!

Și Samuelii se răresc pe zi ce trece. Le dăm copiilor telefoane de mici, laptopuri când sunt deja la ciclul primar dar nu le mai cumpărăm “Biblia povestită copiilor”. Sau dacă le-o cumpărăm, uităm să le-o citim zilnic. Uneori nu îi ducem la Templu de frică ca nu cumva un Eli să se lege de ei. Le facem rost de haine dar nu de biserică, ca Ana, ci ca să fie mai prezentabili la grădiniță și la școală.

Samuelii de azi când recită o poezie în față provoacă râsete coriștilor dacă se încurcă la vreun vers. Samuelii de azi, învățați de Ana să cânte o cântare în față, sunt tratați cu ironie dacă falsează. Samuelii de azi, dacă știu prea multe versete la grupa de copii sunt priviți ciudat de către cei care știu bine personajele din desene animate…

Mi-e dor de Samueli. Copiii care să mai audă vocea lui Dumnezeu de mici. Da, copiii de azi care să fie mijlocitorii de mâine. Nu se vor pricepe poate să fie stilați, să impresioneze la vreun solo dar se vor pricepe să aducă jertfe așa cum cere Biblia, cu smerenie și ascultare. Să meargă în Chiriat-Iearim la cei cu inima împărțită și fără lacrimi în ochi și să le zică că au mers 20 de ani degeaba la biserică. Să le zică că poți avea chivotul în Templu și să ajungi in iad dacă nu te pocăiești. E nevoie de Samueli care să ducă poporul la Mițpa pentru a mai pune pietre de aducere aminte (nu când e gata vila sau când e cumpărată o mașina nouă ci când se văd roadele unei umblări cu Dumnezeu).

Dacă aveți Ane în adunare, prețuiți-le. Dacă le vedeți zăbovind în rugăciune când alții stau cu ochii deschiși, nu le judecați. Nu! Pentru că vor intra într-o zi cu un Samuel în brațe din care nu își vor dori să facă un avocat sau doctor în primul rând, ci un copil de Dumnezeu.

Și mare va fi ziua când Samuel va veni în fugă la vreun Eli și îi va spune de o voce pe care a auzit-o. Apoi, undeva în noapte, o rugă sinceră va zgudui văzduhul: “Vorbește Doamne, că robul tău ascultă”!

  Și VOCEA aceea, fiți siguri, va vorbi!

Sursa: Resursecreștine

✓ Verificat : Oamenii lui Dumnezeu sunt minunați..

Da, astăzi am putut să experimentez din nou frumusețea lăsată de Dumnezeu în noi, oamenii. Mergând în drum spre Satu Nou (locul unde Dumnezeu ne-a rânduit să-L slujim) și ascultând predici ale fratelui Richard Wurbrand, am realizat ce oameni minunați are Dumnezeu. Odată ajunși la Satu Nou, a trebuit să mă duc să aduc alte 4 persoane din Magazia (o localitate aflată la 20 km de Satu Nou). Printre persoanele care le-am adus, a fost si fratele meu scump, Pavăl Ciripan (faceți click pe nume), un bătrănel de 97 ani, o persoană deosebită prin care Dumnezeu mi-a vorbit personal în multe feluri.
Când am ajuns acolo, fratele mă aștepta de la ora 5, pregătit să vină la Casa Domnului, pentru a lua Cina având pe chip o bucurie greu de descris în cuvinte, o bucurie pe care aș vrea și eu să o am. După ce am ajuns, iar programul s-a terminat, am avut deosebita plăcere să-l duc înapoi acasă, împreună cu soția dânsului (87 ani).
La sfârșit, după ce am ajuns acasă, cu ochii în lacrimi de bucurie mi-a mulțumit pentru că l-am adus acolo unde se cheamă numele lui Dumnezeu și m-a sărutat, exact cum spune Pavel în epistolele sale, m-a sărutat cu o sărutare sfântă..

Am selectat câteva întrebări puse fratelui dintr-un articol despre el, al unui ziar local .
Care credeţi că este secretul longetivităţii dumneavoastră?
Nu m-am supărat pe nimeni, acesta este secretul meu. Dacă ştiam pe cineva potrivnic, duşman sau chiar dacă mă bătea, eu nu puteam să mă supăr. 

Ce-i place?
Îi place să citească şi să interpreteze textele din Evanghelie. Numai în ultimele nouă luni a citit 19 cărţi. „Citesc foarte mult pentru că ochii şi urechile mi-s bune“, spune Pavăl Ciripan. La 95 de ani i-ar plăcea să mai predea încă un curs de croitorie. 

Am simțit bucuria de avea un om minunat lângă mine, un om care a știut să râmană lângă Dumnezeu, chiar dacă a trebuit să facă închisoare pentru asta. Un om a cărui exemplu de credință aș vrea să-l urmez și eu.

"..Îți mulțumesc Doamne pentru o zi în care ți-ai arătat din nou dragostea pentru mine !
Te iubesc, Părinte !"

 "Călătorind împreună cu Dumnezeu" (M.A)