duminică, 22 iulie 2012

Învățând să fim mulțumitori

Salutare dragilor 

Astăzi m-am trezit bucuros de dimineață, am avut parte de o zi cum nu se putea mai bună cu acești minunați copii. În ciuda lipsurilor materiale, ei au știut să fie bucuroși, iar bucuria lor m-a cuprins și pe mine. Printre multe alte lipsuri, una din fetițe, nu avea papuci, i s-au rupt, însă m-a surprins felul frumos și gingaș al unei alte fetițe (foarte sărace) care avea o pereche în plus și i-a daruit-o ei.. 
Am stat după aceea și m-am gândit, dacă eu sunt gata să dăruiesc din lucrurile mele atât de ușor și spre rușinea mea vă mărturisesc, că mi-ar fi fost greu să renunț la papucii mei. 

Dragilor, dacă Dumnezeu ne dăruiește un lucru să-I mulțumim Lui pentru ceea ce ne-a dăruit, există persoane care și-ar dori din tot sufletul să poată avea ce avem noi. Iar din tot ceea ce El ne-a dăruit, să luam seama și la cei care nu au, pentru ca bucuria noastră să fie deplină..

P.S: O să-mi lipsească timpul petrecut cu voi, frumoșilor..

4 comentarii:

Maria S spunea...

Hei Marc ! Ma bucur foarte mult cand citesc articolele tale, esti o binecuvantare pentru noi sa stii.. E minunat cum Dumnezeu lucreaza si prin copilasi micuti precum acestia.
P.S: Iti sta foarte bine printre ei

Marc spunea...

Salut Maria ! Ma bucur ca Dumnezeu lucreaza, eu nu sunt nimic, nici ce fac eu nu este nimic. Ma rog ca Domnul sa faca din mine o incurajare pentru ceilalti, ca astfel sa pot sa imi indeplinesc slujba pe acest pamant ! :)
Stai tare in Domnul !

Andreea spunea...

Imi place ca ei zambesc mereu chiar daca le este foame sau daca sunt ingrijorati... Si au o inima mare,iar ce ai zis tu cu papucii e una dintre multe lucruri care na uimesc si pe mine... A venit Manu duminica trecuta cu niste biscuiti si,desi ii era foame tare,a dat la fiecare copil cate un biscuite si erau muuulti...(bine,ca a inceput sa planga cand s-a uitat un punga si a vazut ca aproape era goala,nu se mai pune :P)
Ma rog sa ramana asa la suflet si cand vor creste mari...

Marc spunea...

ehe, pe asta nu am stiut-o, Andreea !! cu siguranta avem foarte multe de invatat de la micutii acestia.. si..mai sunt sigur de un lucru : o sa ne fie dor de ei cand vom fi la facultate !!