Și nu doar câderea mă lasă la pâmânt,
Atâtea lupte-n mine se duc când sunt pe jos,
Dar când sunt în picioare, mă simt victorios !
Picioarele-mi sunt strâmbe, nu cred că pot să merg
Încerc să calc pe stângul, în dreptul nu mă-ncred.
Și doar un pas făcut-am și-am căzut înfrânt.
Rămân jos în tărână și-ncep din nou să plâng.
Aștept să pot învinge, să mă ridic cumva
Dar vine o durere și crește rana mea..
Mă rog ca în durere, să nu cârtesc nimic
Ci totul în smerenie să accept și să înghit..
Mă uit pe lângă mine, atâția zac căzuți
Se prind de multe lucruri, să fie cât mai sus..
Încerc și eu cu drag să le dau ajutor,
Cu mâna-mi suferindă le prind și brațul lor.
Iar după toate-acestea, râmănem la pământ
Cu capul în tărână și trupul este frânt..
Nimeni nu ne mai poate acum ridica,
Dar iată, vine-o Mână, e însăși Mâna Sa.
Va urma..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu