Curăţirea aurului..

  "De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru se înnoieşte din zi în zi. Căci întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă.Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd; căci lucrurile care se văd, sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd, sunt veşnice."   2 Corinteni 4:16-18
 
   Problemele de zi cu zi, şi întristările noastre, ne introduce într-un proces al aurului, desigur, aurul suntem noi, un aur murdar, care urmează a fi curăţit.
   Curăţirea aurului nu-i un proces simplu, şi nici de lungă durată, aurul nu devine curat, dacă nu trece prin foc. Iar mizeria nu dispare, dacă nu e arsă.
   Cu toţi înţelegem asta. "Aurul nu-i curat, dacă nu este încercat prin foc."
 Dar oare înţelegem focul?
   Focul trebuie să ardă aurul, pentru a-l curăţi, nu trebuie să fie un jar stins, ci un jar aprins, care să usture, să doară, şi.. dacă e nevoie să lase urme.
   Aurul, dragi mei, suntem noi, focul, e încercarea ta de acum.
 Te-ai întrebat de ce focul ustură?
   Când Dumnezeu vorbeşte în şoaptă noi, nu-l auzim. Când El ne arată, noi nu vedem. De aceea, dragi mei,   Dumnezeu foloseşte focul încercării,uneori, pentru a ne întoarce din căile noastre rele, şi face asta pentru că ne iubeşte.  
 Te-ai gândit de ce e focul în viaţă ta? Te-ai întrebat ce scop are focul tău?
 
  Nu-i încercare mai mare care să nu o poţi duce, nu-i încercare care să nu-şi aibă rostul ei. Pentru că Dumnezeu ne iubeşte, de-aceea ne încearcă. Pentru că aurul nu-i curat, dacă nu trece prin foc.
 
"Eu socotesc că suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită faţă de noi."   Romani 8:18

  Oricât de tare ustură focul, bucură-te, dragul meu. Dumnezeu a găsit cu cale să te încerce, pentru a te curăţi, mulţumeşte-I că a lăsat încercarea în viaţa ta, iar astfel vei avea parte de fericire.